miercuri, 29 iulie 2009

Cheile Nerei

Locul in care te impletesti cel mai bine cu natura.Cel putin asa am simtit eu.Fara telefon,fara semnal,fara portofel,fara claxoane,fara gaz de masini, fara bannere cu reclame,fara blocuri,fara cabluri si fara internet.Doar hainele de pe mine, un foc mic, padurea, cantecul frunzelor si cerul inundat de stele,ca o panza neagra pe care un pictor a stropit aleatoriu cu alb dand nastere unei lucrari fara pret la care oamenii i-au dat titlu.Fluviul de masini ce il stiam a fost inlocuit de apa maronie a Nerei.Crengile trosnesc in foc.Stau pe un bustean si privesc la Lucrarea de deasupra.Din cand in cand cate o stea de jar se desprinde din varful focului plecand spre Lucrare,parca incercand sa o completeze.Dar nici una din ele nu reuseste.Se stinge pe drum.Stau si tot ce pot sa fac este sa gandesc.Sa ma gandesc la momentul in care am facut cunostinta cu senzatiile ce acest loc le-a putut oferi.Inot contra curentului pe Nera si cand obosesc imi dau drumul si las curentul sa ma duca unde vrea.Ma simt manipulat de natura si imi place.Merg asa vreo o suta de metri si ma opresc.Nu imi pasa daca ma zgarii in vreo piatra sau daca ma lovesc.Senzatia de libertate e prea mare ca sa o las.Ma opresc,ma ridic in picioare,iar apa imi ajunge pana la jumate,ma intorc contra curentului si tot ce vad in fata mea e un versant de peste trei sute de metri de stanca ce se inalta autoritar.Curentul apei imi mangaie pieptul,iar eu ma simt mai puternic decat oricine.Natura iti da senzatia puterii,nu banul.Imi intind mainile si imi vine sa strig cat pot de tare.E divin, am vazut undeva ca in viata nu e neaparat important sa fi puternic ci sa te simti puternic.Pentru 3 zile ma voi simti ca un urs sau porc mistret sau pot fi chiar si vipera sau stanca sau doar apa si vant.Ma voi contopi cu tot si voi uita de tot.Dupa o zi de catarat pe munti,de mers prin padure,fie ziua fie noaptea(do not try this) ,dupa coborat cu coarda pe stanca in Lacul Dracului(try this), un alt miracol al naturii,si dupa tot inotul simt cum somnul se instaleaza in mine incet.Focul imi mangaie fata si ma face sa imi mijesc ambii ochi.Senzatiile ce le-am trait se acomodeaza in mine si se culca.Eu inca nu ma pot desprinde de acest loc care te face sa apreciezi viata si fiecare clipa a ei.Te incetineste fortat,iti da cateva palme si te face sa vezi ce ai cu adevarat in jurul tau.Ma duc intr-un final spre cort,nici nu e tarziu,cativa prieteni de ai mei mai raman.Deschid usa cortului si ma arunc in sac,cortul e gaurit si aerul rece de munte imi inunda plamanii.Dar nu mi-e frig,e numai placut.Imi trag rucsacul sub cap si incerc sa adorm,dar continui sa vad flashback-urile traite.
Pentru viitorii turisti care mai veniti pe aici strangeti va rog GUNOIUL ca am mai vazut chestii aiurea de care nu vreau sa mentionez, ca nici voua nu v-ar conveni ca singurul loc de camping sa arate ca o groapa de gunoi in cativa ani.Nu e greu.Nu are rost sa ne batem joc de natura ca intr-o zi o sa isi bata si ea joc de noi si atunci o sa fie hardcore. :D next stop.... VAMA VECHE

luni, 29 iunie 2009

Lumini.Teatru.Evolutie=11 minute


























Ordinea era firesc sa fie inversa dar chiar nu mai sunt in stare sa le postez din nou.Va dati voi seama. ;) Piesa se numeste evolutia,tine aporximativ 11 minute si are un mesaj destul de sublim si important.Ce vedeti aici a fost premiera. ;)) Regia e in mare parte a colegului nostru Stefan Rotar,dar fiecare din noi am lucrat la aceste 11 minute.Enjoy :D

duminică, 28 iunie 2009

Fenomenul Michael Jackson

Vestea a circulat cu o viteza colosala.Moartea acestuia este un fenomen ce a miscat intreaga lume.Miliarde de oameni ii rostesc numele,miliarde de flori se sacrifica in numele lui,atatea lacrimi ce adunate ar face probabil un fluviu.E socant,si totusi interesant daca punem totul cap la cap. Batjocorit de lume si de presa din pricina operatiilor estetice,jocuri pe diverse site-uri cu Michael Jackson,toate de un pamflet jignitor.Lumea l-a judecat pentru viata lui personala uitand de ce a creat defapt.Iar acum cand nu mai e, miliarde de oameni il plang.Eu nu am fost fan.Ascultam aleatoriu cand eram mic si imi placea fara sa inteleg nici o iota de engleza.Era pe VH1 si avea videoclipuri spectaculoase.Stia sa cante si sa faca un spectacol desavarsit in acelasi timp.Acum nu mai e iar toata lumea e in doliu.Pe tot internetul sunt omagii,3 din 4 canale de muzica redau piesele lui Michael,ies pe geam si trece un Touareg cu geamurile deschise varsand muzica starului in cartier,miliarde de posturi de televiziune si de radio in toata lumea, si totodata in Romania il pomenesc.E parca mult mai puternic socul chiar decat moartea lui Elvis Presley,dar probabil mass media nu detinea aceeasi putere ce o are astazi.M-a impresionat enorm ce a reusit sa faca acest rege al muzicii pop.In ciuda vietii personale ar fi trebuit sa fie apreciat si respectat de lumea care acum il plange,dar macar sa invatam din aceasta experienta si sa stim sa apreciem valorile care le avem,si nu doar dupa ce le pierdem.Acum nimeni nu il mai aduce inapoi,si tot ce poate ramane in urma e o lectie importanta.Multe cuvinte nu mai pot sa spun nici eu decat sa avem grija sa nu ingropam si legenda lui Michael Jackson.Ca timpul schimba oamenii, si sa ne gandim ca lumea era in razboi acum 70 de ani si 50 de milioane de oameni au murit, si deja ne arde de alte razboaie.Ar fi timpul sa ne oprim putin din viteza vietii sau macar sa incetinim,sa tragem o linie si sa ne gandim,pentru ca se pare ca nu am mai facut demult acest lucru.Si sa invatam sa apreciem cu adevarat un singur lucru pentru ca acesta e cel mai de pret, si anume viata fiecaruia. Si sa luam situatia lui Michael ca pe un exemplu.Sa ne gandim ca orice fiinta umana poate misca lumea intreaga daca isi doreste cu adevarat..... in rest......... R.I.P. Michael Jackson. :|

miercuri, 24 iunie 2009

My BAC Vision :D

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

luni, 15 iunie 2009

Aiud Madness











festivalul international de caricatura epigrame si umor EPIGRAFIX 2009 !!! Imaginile spun tot.Prea mult scris deja .gata :))

luni, 8 iunie 2009

Copil . Inocenta . Fum de tigara

Toti fumam sau trebuie sa ne apucam de fumat pentru a privi cu ochi de adult lumea din jur.Si eu fumez.M-am grabit sa cresc si ne grabim sa crestem.Dar intrebarea "de ce?" a venit nu demult.Privesc la cei de azi.Privesc cum impinsi de circumstantele petrecerilor si anturajelor incearca diverse doar pentru a creste in ochii celorlalti pentru cateva clipe.Nesemnificativ.Imi amintesc si eu primul moment in care fumul de tigara a patruns nemilos in traheea nepatata, cu carnea frageda de copil iar benzenul si nicotina cu toate toxinele faceau prima oara cunostinta cu caile mele respiratorii si cu tot trupul si mintea mea.Pentru ca atunci cand suntem tineri privim lumea prin ochi optimisti de nemuritor.Moartea si problemele vietii par asa departate.Si totusi alergam spre ele.Vrem sa fim adulti crezand ca aceasta lume ne ofera ceva nou si misterios.Si PAC!! tata si mama ne pun la dispozitie un calculator ca baiatu' are nevoie la scoala.E, dar iata ca a venit si weekendul in care tata e plecat la sat si mama doarme la bunica.Si baiatu' sta cu pagina de google in fata privind in gol, dupa ce si-a terminat temele ca un copil silitor ce a fost educat.Si privind in gol singurul cuvant care ii inunda tot cugetul este "PIZDA". ee, ca doar e mic si nu stie cum e pe engleza. Pentru ca tot mama zice : "da-mi PUSSY la mama" si atunci e confuz. Si tasteaza cuvantul iar milioane de pagini ii se perinda prin fata ochilor.Nu stia ce e pentru ca il auzise doar pe la scoala.De la cei mari.Se gandea ca e ceva interzis si de prost gust si incerca sa respecte placul mamei.Dar toate aceste imagini neasteptate ce par a nu se mai termina si alaturi de ele filmulete si filme si o intreaga industrie noua creierului lui ii se face cunoscuta."The internet is for porn" nu pentru scoala.Daca ar fi atatea referate cate filme porno ar avea ce invata copiii dar din pacate nu.Internetul e raiul oamenilor fara viata.Stiti la ce ma refer.EL iti arata tot.Lumea adulta nu mai are nici un lacat decat antivirusul si firewallul.Si asa copilul este aruncat peste multe etape a copilariei lui.Incepe sa fumeze, sa bea sa se taraie cu disperare spre adult.Dar odata ajuns acolo vede problemele si greutatile vietii, se panicheaza si se pierde.Ajunge sa nu se cunoasca pe sine si intra in tot felul de anturaje.Practic aceleasi tipare laolalta.Iar daca parintii nu inteleg asta si nu se coboara la nivelul lui pentru a il intelege si indrepta...avem LOST CASE. Apropo de asta tot timpul ma emotioneza videoclipul de la ENIGMA-return to innocence.Privindul mai ales de pe tocul dintre doua praguri ale vietii ca de exeplu liceu- facultate are o conotanta simbolistica parca.Si porneste o stare de meditatie.Poate nu prea lunga dar puternica, ci de moment.Cel putin la mine. Apoi ma las absorbit de viteza vietii. :D

duminică, 31 mai 2009

INTO THE WILD


Un film extraordinar ce merita vazut! E vorba despre dorinta de evadare ce se afla in fiecare dintre noi.Doar ca nu toti avem curajul.Acest tanar a avut curajul.E inspirat din fapte reale..Pentru mine e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut.Iar regizorul Sean Penn merita toate aplauzele.Si daca gasiti careva si cartea "JON KRAKAUER- INTO THE WILD" spuneti-mi si mie plz :D mersi
enjoy! :)

luni, 11 mai 2009

No comment

Oare cand o sa isi dea seama omul ca nu e numai planeta lui?

joi, 7 mai 2009

Cand ati fost ultima oara la un bar? :->

In spatele unui vis

Nu are nevoie de comentarii din partea mea asa ca i'll pass. Desi poza e facuta cam prost din pacate, altfel sunt culorile in realitate.ca de obicei... :P

teh: ulei pe panza ;dim: 90/90cm

1 mai la Vama Veche

........Nu mai stiu, eram beat! :| sau..... marea m-a trezit.Parca am fost intr-o stare continua de contemplare a propriilor vise,ce se amestecau cu briza marii.Valurile ei se izbeau de stancile sufletului meu dandu-mi o sensatie de neliniste, dar nu in sensul rau.Priveam aglomeratia beata si ma gandeam ce poveste de dragoste se va crea in seara ce urmeza.Pe ce oameni marea ii va aduce impreuna.In alte veri am vazut si nunti la Vama Veche,fapt ce m-a impresionat foarte mult.Dar nu cred ca vom mai vedea la cum decurg lucrurile.Vama este, sau mai bine zis era, acel satuc linistit la malul marii unde libertatea isi iesea din granitele societatii, unde iubeai tot ce era in jur fara ca nimeni sa te condamne,unde iti tremura inima de dor in nisipul rece asteptand cu nerabdare rasaritul.Locul unde veneam toti de la marele oras cu corturile in spate si sufletul la gura sa ne cautam linistea printre scoici si apa sarata.Dar cum toti ne-am cautat linistea in acelasi loc totul a devenit haotic.Un loc asa mic nu ne poate pastra linistea la toti.E prea mult.Acest coltisor de plaja este asaltat de valurile societatii,sufocand fiecare farama de vis ascunsa in nisip.Acum, mai ales de 1 mai, o sa gasiti televiziune,politie,PET-uri de bere,suc etc.., sticle de vodka,corturi, conserve, cocalari ce se uita dupa "roackeritze" in speranta ca .... sincer nici eu nu imi dau seama care e,-- tarabe cu "suveniruri" fel si fel... preturi mari, gramezi mici sau mari de gunoi pe plaja, sticle goale sau PET-uri ce plutesc inert pe apa marii,alaturi de un izopren sau punga de chipsuri, sau de ce nu de shaworma. Iar noaptea alinierea, ca la toaleta e scump... haideti sa ne pisam toti in mare ca doar la cata apa e nici nu se simte,nu? In final, ramane tot la alegerea noastra sa vedem si sa intelegem acest loc.Ca sa mearga lucrurile cum au fost, e imposibil din punctul meu de vedere.Nu poti educa o tara intreaga "just like that".Doar sa incercam sa fim mai responsabili si sa facem in asa fel incat sa nu ajunga precum Costinestiul. THINK AGAIN ;)

miercuri, 6 mai 2009

Indiferenta unui vis

Din abisul nemarginit al lumii se inalta globul de foc ce isi trimitea primele raze spre corpul palid al baiatului, desenand umbre pe asfaltul rece al soselei. Adidasii vechi din picioarele lui se tarau pe drumul ce ducea nicaieri scotand un zgomot usor enervant.Dar pe el nu il deranja, si nici pe celelalte elemente ce il inconjurau, fosnetul spicelor de grau de pe marginea drumului se amestecau cu sunetul papucilor si se pierdeau in vazduhul umed al diminetii. In acea "liniste" se auzeau toate sunetele naturii pe care el in Oras nu le auzise din cauza zgomotelor umane ce le acoperau cu desavarsire.Avea in suflet acea senzatie de libertate absoluta iar aerul proaspat o intretinea perfect.Soarele deschidea cu fiecare secunda albastrul cerului. Nu stia ce zi sau ce ora era, pur si simplu calca lenes pe mijlocul soselei catre celalalt orizont al lumii.Incepuse sa isi aminteasca de Oras si se gandea de ce a plecat de acolo , dar nu se intreba unde merge.Ii venea imaginea vaga si contorsionata a iubitei in minte. Isi amintea de blocul ei cu tencuiala scorojita de o un ocru palid, de strada ei ingusta cu foarte putini copaci , de mirosul parfumului ei de dimineata combinat cu gazele de la toba de esapament a masinilor. Nu reusea insa sa isi aminteasca ultima lor convesatie, sau cand a strans-o ultima oara in brate ci doar lacrimile ce ii se scurgeau incet pe obrazul proaspat demachiat.

In acea seara de mai cand indiferenta l-a cuprins si vroia ceva mai mult.Simtea nevoia noului cum ii inunda fiecare celula sanguina.Nu ii pasa de iubirea si sinceritatea ei. Se gandea la fata cea noua ce traversase Soseaua in acea dimineata si ii aruncase o privire starnindu-i senzatia noului. Cauta inconstient o solutie de evadare din actuala relatie. Incepuse sa ii fie frica de el insusi si deveni confuz.Isi aprinse o tigara si incepuse sa se gandeasca privind la papusa de canepa, pe marginea canapelei din camera ei .Ea nu era acasa.Plecase sa ii cumpere iubire, ca sa mai ramana cu ea, pentru ca simtea si ea ca ceva nu e in regula.El umbla disperat prin Oras cautand fata ce ii starni senzatia noului pentru ca ii placea acea senzatie iar iubirea fetei nu mai avea putere asupra lui.O intalnise din nou tot la acea trecere iar ea ii pasa subtil un biletel in palma fara sa scoata vreun cuvant.Pe el scria "Vino la copacul batran de la Sosea in 3 ore" .Se facura noapte.El se pregati pe ascuns si pleca intr-o graba, neglijand intrebarile si cina iubitei ingrijorate. Iesise pe strazile aglomerate si pline de masini,fum,oameni,magazine,animale ratacite. Sunetul masinilor ce il depaseau cu viteza ii dadeau o senzatie de rau augur.Simtea fiori puternici pe spate si isi privea umbra de pe asfalt cum oscila haotic odata cu felinarele strazii. Se indrepta spre bulevard si apoi spre Sosea gafaind zgomotos. Incepuse deja sa se zaresca copacul batran iar adrenalina crescuse in el intr-un ritm accelerat.Imaginea iubitei se distorsiona la fel de repede in mintea lui.Era nerabdator si avea atat de multe de spus dintr-o data.Privi ceasul de la mana stanga si isi daduse seama ca intarziase 10 minute.Ajungand in dreptul copacului dadu sa traverseze strada spre el cand zarise un caine maidanez slab ce adulmeca copacul.Un taxiu galben deschis cu geamuri fumurii ii taiase calea si se opri din traversat iar apoi masina aluneca din cauza vitezei si se izbi violent peste trupul animalului iar un zgomot asurzitor de o nuanta apocaliptica se propaga in aer.Totul se petrecuse in cateva fractiuni de secunda. Baiatul ramase nemiscat pe partea cealalta a Soselei, cu un val rece de fiori zguduindu-i toate simturile.Fata nu mai aparuse iar acest animal a murit in locul lui.Incerca sa caute o logica dar nu reusea.Se intinse pe bordura si fuma incet ultima tigara din pachet lasand fumul sa se amestece cu cel din aer. Un vant extrem de puternic incepu sa bata ravasind totul in calea sa.Privi speriat spre cer dar nu putea zari nimic din cauza luminilor puternice din oras. Apoi zarise chipul fetei inaintand senin spre el.Se ridica si incepu sa strige disperat catre fata,cu o oarecare ura in glas,dar primii stropi de poaie deja ii se izbeau de fata.Totul de apropia de o coliziune greu de imaginat.Tabloul devenea din ce in ce mai apocaliptic, spintecand si resturile masinii si copacul cel batran ce se inclina gata sa cada.Arunca o ultima privire spre taxiul spulberat incercand sa realizeze ce este inauntru dar nu mai apuca.Toate gandurile din mintea lui circulau cu o viteza mai mare decat cea a vantului de afara.Tamplele au inceput sa ii pulseze iar inima sa ii bata haotic.Simtea cum o stare de somnolenta il cuprinde.Totul in jurul lui zbura si era smuls de vant dar el si fata cu chip senin ce inainta erau parca intacte.Starea de somnolenta si ameteala il cuprinsese si mai rau iar amalgamul neomogen de vise si amintiri se propaga in interiorul sau tot mai accentuat.Dintr-o data privi chipul fetei ce era la daor zece metri de el si cazu brusc la pamant.
Dar apoi se trezeste pe marginea drumului amintirilor lui sub cerul albastru langa lanul de grau auriu iar stropii de lacrimi ii se prelingeau pe obrazul palid.Pe aceasta sosea nici o masina nu mai circula,iar el ramase singur si isi amintise tot. Fusese un indiferent si asta a facut sa piarda ce a iubit si l-a iubit cel mai mult pe lumea asta. Se ridica cuprins de o manie sfasaietoare si alerga spre apus cu toata forta pe care o avea gandiind ca acolo este Orasul.A inchis ochii si se gandea la iubita lui.Nu ii mai pasa de zgomotele pasnice ale naturii sau de cele ale adidasilor ci pur si simplu alerga.Isi dadea seama ce iluzie a fost fata aceea noua cu chip senin,la fel ca toate sentimentele pentru ea,daca le putea numi sentimente .Si ce naiv a putut fi el.Vroia sa ajunga la iubita lui sa ii spuna tot si sa mai repare ceva.Dar orasul era prea departe iar ce nu stia era ca fata pe care o iubea a plecat grabita cu taxiul - departe de lumea lui cu o sacosa plina de iubire si cu o cantitate incomensurabila de vise cautandu-l tot pe el. Acum soarele alerga mai repede pe cer decat el catre apus si catre Oras lasandu-l neputiincios si singur in urma.Cu lacrimile in ochi si gafaind, a avut din nou aceeasi senzatie de somnolenta si ameteala si s-a oprit, aplecandu-se si sprijinindu-si mainile de genunchi si privind spre asfaltul gri al soselei pustii.Auzi zgomote de tocuri in departare dar nu isi dadea clar seama ce puteau fi. Avea mintea prea confuza ca sa mai creada ceva.Decise totusi sa isi ridice fruntea transpirata si sa priveasca in directia din care venea zgomotul. - Si din nou se conturase acelasi chip senin al fetei noi venind spre el in viteza cu un alt biletel mototolit in mana.

duminică, 22 martie 2009

After party vision...

Boxele mari atrag oamenii asemenea unor insecte ce se aduna la un felinar de strada in noptile de vara.Luminile taie aerul din incapere intr-un ritm accelarat aruncand umbre parca centrifuge in toata incaperea.Starile spirituale se intensifica osciland in permanenta , amestecandu-se cu fumul de tigara intr-un amalgam neomogen.Alcoolul se prelinge pe traheele uscate.Undele sonore traverseaza cu o viteza greu de imaginat incaperea lovindu-se de peretii gri si lasand in urma doar trupurile incinse.Inima pulseaza sangele vibrat din cauza sunetului prin tot corpul.Privirile insetate de iubire isi cauta jumatatea in multime.Cuvintele circula prin aer amestecandu-se cu celelalte sunete.Buzele deshidratate continua sa absoarba lichidul simplu ce schimba incet, incet dispozitia.Ritmul continua,timpul se scurge indiferent prin multime.Oboseala se instaleaza treptat in muschii incordati.Dimineata este aproape iar totul incepe sa prinda un ritm din ce in ce mai slab.Spatiul se goleste iar oamenii se indreapta cu chipurile extenuate spre iesire.O alta sambata seara din viata noastra s-a scurs! :) pam , pam!!

marți, 17 martie 2009

working class hero is something to be?

E sec,nu?Facem cel acelasi lucru in fiecare zi si ne multumim cu asta. Ne trezim cu acelasi gand...(lasa ca vine weekend-ul) si ne continuam rutina asemenea unor roboti setati de superiorii lor. Ca mai apoi sa mergem la lucru si sa ne privim superiorii care ne spun ce sa facem iar noi actionam mecanic. Sa ne luptam pentru o adunatura de hartii colorate cu care ne ducem existenta si sa trudim doar pentru asta. Sa nastem un copil,doi,sa ii intretinem si sa le facem cunostinta cu sistemul la care si ei la randul lor sa il adopte. Iar la inmormantare sa fie o adunatura minuscula de oameni printre care majoritatea colegi de lucru iar preotul sa nu poata spune decat ca am urmat ordinea fireasca a lucrurilor. Dar sa fie ordinea asta cea corecta si fireasca? De ce sa nu ne ridicam si sa luptam pentru cauzele noastre? De ce sa nu facem din imposibil un posibil inedit? De ce sa nu ne trezim dimineata cu zambetul pe buze si sa plecam la lucru cu un nou entuziasm pe zi ce trece? De ce sa nu nu ne sarutam iubita cu fluturasi in stomac si nu doar sa schitam ca iubim? De ce ne lasam doborati de monotonie si rutina? De ce sa privim in gol dimineata in autobuz alaturi de toti ceilalti oameni si sa nu zambim? De ce? Pentru ca ne este frica sa riscam si ne este lene sa gandim mai mult. Cartile n-i se par prea groase iar subtitrarea telenovelelor e mult mai usoara.Mituim fericirea cu bani si o asteptam sa vina la noi,in loc sa o cautam in lucruri marunte.Trebuie doar sa luptam pentru ceea ce ne place si sa nu ne lasam indoctrinati.Think outside the box!

vineri, 13 martie 2009

the special day



Si ziua vernisajului!Lucrarile atarna asemenea unor bucati de suflet pe peretele alb asteptand cu indiferenta privitorii!Tensiunea circula prin aer cu o viteza haotica.Multimea se revarsa in incapere!Incep sa apara privirile , parerile...comentariile!Tensiunea se accentueaza!Punctul culminant a venit!Speech-ul a fost rostit!Pupilele se indreapta din nou spre lucrari,dar ele raman la fel de indiferente.Tensiunea incepe sa scada.Atmosfera prinde un ton de bun augur.Incordarea a scazut sub nivel, transformandu-se in bucurie.Felicitarile tasnesc din toate colturile incaperii.Timpul zboara cu o repeziciune ciudata.Doua luni de munca pentru doar o ora.Privirile se indreapta spre iesire cu o oarecare multumire pe chip.Incaperea se goleste treptat dar parca totusi brusc.Linistea se asterne din nou in spatiu.Bucatile de suflet par mai vii,dar linistea ciudata perturba ordinea fireasca,lasand un ton static in incapere.Dar o poarta misterioasa s-a deschis si primul pas a fost facut!

joi, 12 martie 2009

Delectare


In acele momente in care plecam de acasa seara pe strazile ude in cautarea unei locatii unde sa ne adunam gandurile, sa ne delectam!Sa lasam ecoul vocilor straine ce ne incojoara sa joace haotic in timpanele noastre.Sa privim fumul de tigara cum se ridica indiferent, plutind spre tavanul visiniu.Sa auzim muzica in surdina si sa privim in gol spre usa prin care asteptam sa intre cineva cunoscut. Si totusi e sambata...

ulei pe panza, dim: 50/60cm

haos primordial


Haosul creeaza neconditionat ordinea.Elementele isi fac jocul naiv in eternul primordial al universului.Una din cele mai bune exemple ce s-a nascut din haos si poate crea haos este OMUL !

(tehnica: ulei pe panza;
dimensiuni: 120cm/80 cm)

nostalgii


De multe ori chiar si o secunda sau chiar o singura privire pe care tindem sa o ignoram din pricina vitezei cu care viata ne grabeste sa traim,isi poate avea splendoarea si misterul ei...
ulei pe panza; dim: 50/60cm