working class hero is something to be?

E sec,nu?Facem cel acelasi lucru in fiecare zi si ne multumim cu asta. Ne trezim cu acelasi gand...(lasa ca vine weekend-ul) si ne continuam rutina asemenea unor roboti setati de superiorii lor. Ca mai apoi sa mergem la lucru si sa ne privim superiorii care ne spun ce sa facem iar noi actionam mecanic. Sa ne luptam pentru o adunatura de hartii colorate cu care ne ducem existenta si sa trudim doar pentru asta. Sa nastem un copil,doi,sa ii intretinem si sa le facem cunostinta cu sistemul la care si ei la randul lor sa il adopte. Iar la inmormantare sa fie o adunatura minuscula de oameni printre care majoritatea colegi de lucru iar preotul sa nu poata spune decat ca am urmat ordinea fireasca a lucrurilor. Dar sa fie ordinea asta cea corecta si fireasca? De ce sa nu ne ridicam si sa luptam pentru cauzele noastre? De ce sa nu facem din imposibil un posibil inedit? De ce sa nu ne trezim dimineata cu zambetul pe buze si sa plecam la lucru cu un nou entuziasm pe zi ce trece? De ce sa nu nu ne sarutam iubita cu fluturasi in stomac si nu doar sa schitam ca iubim? De ce ne lasam doborati de monotonie si rutina? De ce sa privim in gol dimineata in autobuz alaturi de toti ceilalti oameni si sa nu zambim? De ce? Pentru ca ne este frica sa riscam si ne este lene sa gandim mai mult. Cartile n-i se par prea groase iar subtitrarea telenovelelor e mult mai usoara.Mituim fericirea cu bani si o asteptam sa vina la noi,in loc sa o cautam in lucruri marunte.Trebuie doar sa luptam pentru ceea ce ne place si sa nu ne lasam indoctrinati.Think outside the box!